Clasificarea leziunilor meniscului genunchiului

Leziunile de menisc - Clasificarea leziunilor meniscului la genunchi

In plus, leziunile de ligament colateral, fracturile de stres si bursitele localizate sau tendinitele pot mima patologia meniscala. In sfarsit, durerea din luxatia epifizei femurale, din luxatia congenitala de sold, radiculopatie lombara sau alte neuropatii periferice trebuie sa fie de asemenea excluse. Diagnosticul imagistic Radiografia standard nu este in general utila in evaluarea leziunilor meniscului, decat pentru a exlude patologia osoasa sau articulara.

Dezavantajul principal al artrografiei este natura sa invaziva.

Leziunile menisc

Exista o variatie considerabila in metodologia scanarii genunchiului printre centrele de imagistica. Experienta centrelor si variatiile in echipament si puterea campului magnetic clasificarea leziunilor meniscului genunchiului juca un rol determinant in protocolul imagistic al fiecarui centru.

Se poate selecta o varietate de secvente dacă articulația cotului mâinii drepte doare. Acestea include inversia, recuperare, supresia tesutului adipos, GRASS, imagistica tridimensionala si secvente radiale. Timpul clasificarea leziunilor meniscului genunchiului repetitie TR si timpul de intarziere ecografica TE pot fi manipulati pentru a determina contrastul in timpul secventierii.

Aceasta rezulta in imagini T1, T2 si de densitate protonica. Meniscurile apar intunecate sau in semnal de intensitate joasa in T1 si T2. Imagistica prin rezonanta magnetica este ideala pentru studierea meniscului datorita intensitatii joase a semnalului fibrocartilajului meniscului si datorita semnalului de intensitate inalta a fluidului.

clasificarea leziunilor meniscului genunchiului Este posibil să mergi cu dureri articulare

Meniscul de aspect normal este uniform de semnal jos atat in T1 cat si in T2. Acesta ar trebui sa apara sub forma unor configurari triunghiulare atat pe imaginile coronale cat si pe cele sagitale. Un sistem de gradare a fost dezoltat pentru a descrie semnale anormale intrameniscale.

Gradul 1 este oval sau globular ca aspect si nu comunia cu nicio suprafata meniscala. Semnalul de gradul 2 este mai linear dar artroza articulațiilor sternale costale comunica nici el cu suprafetele articulare.

Semnalele de gradul clasificarea leziunilor meniscului genunchiului sunt lineare si ar trebui sa comunice atat cu suprata articulara superioara cat si cu cea inferioara. Gradele 1 si 2 sunt consistente cu degenerarea mixoida iar cel de gradul 3 in ruptura de menisc.

In plus, alterarea focala a dimensiunii meniscului sau o configuratie neregulata ar trebui sa ridice suspiciunea unui menisc rupt. Exista posibilitatea aparitiei unor rezultate fals pozitive pentru patologia meniscala. Acestea apar cel mai adesea la nivelul jonctiunii ligamentului meniscal transvers cu cornul anterior al meniscului lateral la medici.

tratamentul artrozei genunchiului la nivelul meniscului lateral in regiunea hiatusului popliteu. In plus, exista un reces superior la nivelul cornului posterior al meniscului medial. Mai mult decat atat, ligamentele meniscofemurale ale lui Humphrey si Wrisberg pot mima o ruptura la nivelul cornului posterior al meniscului lateral. Rupturile de menisc Rupturile de menisc pot fi atat traumatice cat si degenerative ca etiologie.

Rupturile de menisc sunt neobisnuite in cazul persoanelor sub varsta de 10 ani, dar devin destul de frecvente dupa adolescenta. Majoritatea acestor rupturi sunt totusi asimptomatice si apar in asociere cu boala degenerativa articulara.

Modificarile de la nivelul meniscului aparute cu trecerea timpului se asociaza cel mai adesea cu alterari normale la nivelul fibrelor de colagen.

Cele mai multe dintre rupturile de menisc afecteaza meniscul medial si tind sa implice cornul posterior.

Sună la Arcadia

Rupturile meniscale pot fi partiale sau totale si stabile sau instabile. O ruptura instabila este cea in care intregul fragment rupt poate fi deplasat in spatiul articular. Acesta poate fi blocat la acest nivel, producand durere prin tractiune la nivelul jonctiunii menisco-capsulare. Acesta poate fi responsabil de simtpomele asociate rupturii de menisc. Leziunile meniscale po fi astfel clasificate pe baza modelului rupturii.

O ruptura verticala sau longitudinala apare in linie cu fibrele circumferentiale ale meniscului. Acest tip de ruptura poate fi vazuta la artroscopie ca fiind atasata anterior si posterior dar poate fi detasata la un capat.

Diagnosticul clinic

Acest tip de ruptura poate fi deplasata in gaura intercondilara, unde poate produce blocarea articulatiei genunchiului. Tratamentul rupturilor de menisc include simpla observare, meniscectomie si repararea meniscului. Rupturile stabile, sub 1 cm lungime si care nu produc simptome mecanice semnificative, pot fi tratate prin simpla observatie. Acele rupturi instabile si care contribuie la aparitia simptomelor mecanice sunt tratate prin interventie chirurgicala.

In anul King a demonstrat prin intermediul studiilor sale efectuate la caini, ca rupturile din centrul meniscului nu au sanse sa se vindece, pe cand cele de la periferie au posibilitatea de a se vindeca. In prezent nu se mai practica meniscectomia totala, ci cea partiala. Pacientii care prezinta rupturi instabile, aparute in doua treimi interne ale substantei meniscale si produc simptome mecanice, sunt candidati pentru meniscectomia partiala.

Exista niste principii pentru meniscectomia partiala, gandite de Metcalf, care includ indepartarea fragmentelor instabile, conturarea meniscului si evitarea obtinerii unei margini perfect netede. Tot el a fost cel care a spus ca trebuie protejata jonctiunea menisco-capsulara si ca se pot utiliza atat instrumente manuale cat si mecanice.

Indicatiile pentru repararea meniscului continua sa evolueze. Factorii care influenteaza succesul interventiei include vechimea rupturii, localizarea si modelul acesteia, varsta pacientului si comorbiditatile asociate.

clasificarea leziunilor meniscului genunchiului artrita posttraumatică cum să tratezi

Candidatii ideali pentru reparare sunt pacientii cu rupturi verticale, longitudinale, situate periferic. Genunchiul ar trebui sa aiba ligamentul cruciat anterior intact sau stabilizat.

Prognosticul unei reparatii meniscale scade in cazul leziunilor de ligament cruciat anterior, intrucat meniscul trebuie sa joace rolul de restrictionare a translatiei anterioara-posterioara, astfel plasand tesutul reparat la risc.

Se descriu atat tehnici chirurgicale deschise cat si artroscopice. Reparatiile deschise de menisc ofera avantajul pregatirii superioare a zonei rupturii. Reparatiile meniscale asistate artroscopic sunt descrise ca dinauntru-in afara, din afara-inauntru sau tehnici exclusiv interioare. Henning a fost cel care a descris pentru prima data tehnica dinauntru-in afara a reparatiei artroscopice a meniscului.

Tehnicile dinauntru-in afara utilizeaza canule specifice de zona pentru a trece suturile prin articulatie si peste ruptura. Suturile sunt introduse in acuri flexibile.

Se realizeaza o mica incizie liniara pentru realizarea cusaturii.

Leziunile menisc AfecțiuniMembrul Inferior Prin poziționare și rolul său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior și prin slaba sa acoperire cu țesuturi moi, genunchiul este deosebit de predispus și vulnerabil atât la traumatismele directe, cât și la cele indirecte. Genunchiul se poate resimți și în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul anumitor afecțiuni sau traumatisme, iar leziunile clasificarea leziunilor meniscului la genunchi menisc sunt printre cele mai frecvente. Ce sunt leziunile de menisc?

Utilizarea unui retractor posterior, precum un speculum ginecologic, este vitala pentru protejarea structurilor posterioare neurovasculare.

Tehnicile din afara-inauntru au fost descrise de catre Warren, Morgan si Casscells. Aceste tehnici implica trecerea firelor percutan prin ace spinale la nivelul liniei articulatiei peste ruptura apoi trecerea inapoi a firelor intra-articular. Se pot lega noduri Mulberry la nivelul capetelor intra-articulare libere ale firelor de sutura. O incizie mica este apoi realizata la nivelul liniei articulatiei, unde capetele de sutura sunt legate direct de capsula.

O tehnica alternativa este de a reface portiunea intra-articulara a suturii si legarea suturii clasificarea leziunilor meniscului genunchiului capsula. Aceasta tehnica elimina necesitatea nodurilor Mulberry. Un dezavantaj potential al tehnicii din afara-inauntru este dificultatea in reducerea rupturii si opozitia capetelor in timpul trecerii firelor de sutura.

Tehnica integral in interior a fost utilizata in mod traditional pentru realizarea reparatiilor coarnelor posterioare, unde se utiizeaza un portal accesoriu, impreuna cu trecerea suturii prin carligul de sutura.

Firele urmeaza apoi a fi legate intra-articular.

Cauzele leziunilor la menisc

Mai recent, avansurile tehnologice au adus cu ele un numar de ancore implantabile, sageti, suruburi si capse care faciliteaza repararea meniscala fara necesitatea inciziilor accesorii. Aceste instrumente pot fi realizate atat din materiale permanente cat si din materiale absorbabile. Principiile esentiale ale reparatiei meniscale include pregatirea rupturii clasificarea leziunilor meniscului genunchiului ajutorul unei pile sau a unui instrument de polizat, stabilirea unei hemartroze sau utilizarea unui cheag de fibrina si prezenta sau obtinerea unui genunchi stabil.

Reabilitarea postoperatorie a genunchiului este controversata. Factorii de luat in considerare include natura rupturii, stabilitatea reparatiei si prezenta unui genunchi stabil. Daca reparatia este realizata in combinatie cu reconstructia ligamentului cruciat anterior, multi medici nu deviaza de la protocolul postoperator al reabilitarii ligamentului cruciat anterior.

Daca se produce repararea meniscului ca o procedura izolata, este rezonabil sa se limiteze la o rata a mobilitatii, suportarii de greutate sau ambele. Pare rezonabil sa se permita o rata a miscarii de la 0 la 90 de grade, precum si suportarea greutatii intr-un suport ortopedic la 0 grade de extensie pentru sase saptamani.

Revenirea la viata activitatile obisnuite si practicarea sportului poate fi realizata la aproximativ patru-sase luni dupa procedura. Constientizarea localizarii nervului safen si a ramurii sale infrapatelare pe partea mediala, precum si nervul peroneu lateral, in amonte.

Meniscul discoid Meniscul discoid reprezinta o varianta anatomica care afecteaza in principal meniscul lateral. Rareori, acesta poate afecta si clasificarea leziunilor meniscului genunchiului mediala. Exista o clasificare realizata de catre Watanabe, care imparte meniscul discoid in ligament complet, ligament incomplet si ligament Wrisberg.

clasificarea leziunilor meniscului genunchiului mușchii și articulațiile doare după boală

Meniscurile discoide complete si incomplete variaza in gradul de acoperire a platoului tibial. Tipul de ligament Wrisberg este aproximativ normal ca forma dar nu exista atasare posterioara de ligament coronar. In schimb, meniscul lateral se ataseaza de ligamentul meniscofemural al lui Wrisberg. Meniscul discoid nu este foarte des intalnit.

S-a dovedit ca ratele au valori mai mari in cazul populatiilor japoneza si coreeana. Meniscul discoid lateral a fost descris pentru prima data in anul Smillie a considerat ca meniscul discoid reprezinta un esec relativ de absorbtie in timpul diferitelor stagii de dezvoltare.

Kaplan a descris mai tarziu, in anulcum miscarea anormala a meniscului discoid ar putea conduce la hipertrofie, avand ca efect forma discoida a acestuia. Totusi, etiologia exacta a meniscului discoid ramane neclara.

Meniscul discoid lateral este in general asimptomatic. In cazul tipurilor complet si incomplet, meniscurile devin in general simptomatice in momentul in care apare o ruptura de menisc. In acelasi timp, semnele si simptomele patologiei sunt mai potrivite pentru o ruptura de menisc.

Meniscul discoid este apoi identificat in timpul artroscopiei. Mobilitatea anormala a meniscului rezulta din lipsa de atasare capsulara posterioara.

Tratamentul unui menisc discoid depinde de tipul acestuia si de asocierea cu o ruptura. Daca se descopera un menisc discoid fara evidenta unei rupturi, atunci prezenta acestuia ar trebuie considerata intamplatoare si ar trebui lasat intact.

Daca se asociaza o ruptura de menisc cu un menisc discoid complet sau incomplet, atunci ar trebui sa se efectueze o meniscectomie partiala. Scoupl ar trebui sa fie rezecarea de tesut suficient pentru a rezulta intr-o clasificarea leziunilor meniscului genunchiului bine conturata, stabila, de 6 mm.

Anatomia meniscului

Pentru varianta de ligament Wrisberg, tratamentul traditional era meniscectomia totala. Mai recent, tehnicile s-au dezvoltat pentru a reduce meniscul si a-l repara oferind o atasare posterioara. Chisturile meniscale Chisturile parameniscale apar relativ rar. Acestea sunt in general asociate cu rupturi orizontale. Totusi, au fost raportate cazuri de chisturi izolate fara patologie meniscala.

Știința Arcadia

Cu toate ca incidenta chisturilor este in general mai mare pe partea laterala, exista studii care raporteaza o incidenta egala. Chisturile meniscale au fost descrise pentru prima data in anul de catre Ebner. Exista o multitudine de teorii propuse cu privire la etiologia acestor chisturi, inclusiv originea traumatica clasificarea leziunilor meniscului genunchiului degenerativa.

Mai tarziu, Barrie a realizat studii histopatologice care au oferit clasificarea leziunilor meniscului genunchiului mai amanuntite cu privire la etiologia chisturilor.

Acesta a sustinut ca formarea chisturilor meniscale avea originea in influxul de fluid sinovial prin rupturi microscopice si macroscopice in substanta meniscului. Cu un numar de chisturi, acesta a demonstrat o ruptura meniscala cu componenta orizontala, precum si un clasificarea leziunilor meniscului genunchiului care a oferit schimbul de fluid dintre articulatie si chist.

Chisturile meniscale sunt in mod tipic multiloculare si sunt tapetate de tesut endotelial sinovial. S-au raportat de asemenea si cazuri de chisturi meniscale in absenta patologiei meniscale, factor care ar putea altera tratamentul chirurgical al chistului meniscal.

In absenta rupturii de menisc, s-a elaborat teoria conform careia chistul s-ar putea dezvolta dintr-o compresie a meniscului periferic, care prezintadegenerare centrala. Un chist meniscal s-ar putea dezvolta ulterior mai periferic, lasand corpul meniscului anormal. In plus, structurile chist-like asemanatoare chistului s-ar putea dezvolta diferit histologic de cele asociate cu rupturile meniscale. Un chist meniscal ar putea prezenta semne si simptome consistente pentru patologia meniscala.

Umflarea intermitenta a articulatiei este variabila, in timp ce durerea este comuna. Pisani a fost cel care a sustinut ca o leziune care scade in dimensiuni in flexia genunchiului si creste in dimensiuni in extensie este probabil sa fie chist.

Rupturile de menisc – diagnostic și tratament | Arcadia Spitale si Centre Medicale

Imagistica prin rezonanta magnetica este valoroasa pentru confirmarea prezentei unui chist meniscal si identificarea unei rupturi meniscale. Atitudinea terapeutica cu privire la chisturile meniscale consta in diagnosticul artroscopic pentru a determina prezenta unei rupturi meniscale. In prezenta unei rupturi de menisc, tratamentul de electie este meniscectomia partiala urmata de decompresiunea artroscopica a chistului.

Daca nu se confirma o ruptura de menisc in timpul artroscopiei, atunci decompresiunea deschisa cu repararea periferica a meniscului devine optiunea de tratament logica, lasand corpul meniscului intact. In prezenta unei rupturi de menisc mica, se poate realiza o meniscectomie partiala limitata artroscopic si daca nu se identifica nicio ruptura, atunci conversia la o chistectomie deschisa ar putea pastra corpul meniscal periferic, similar celeilalte optiuni.

Reconstructie meniscala prin alogrefa Transplantarea meniscala a evoluat in ultimii zece ani ca o tehnica promitatoare.

Citițiși